PARTEA III. COMPLEMENTE DE BIOLOGIE MOLECULARA
Aspecte principale expuse aici
Biologia moleculară în studiul materiei vii. Iniţial se prezintă date privind problematica Biologiei moleculare în studiul materiei vii, discutându-se modalităţile de investigare cu specific: de biologie generală; microscopie (fotonică şi electronică), interesând ţintit şi acizii nucleici din celule; metode analitice în biochimie şi biologia moleculară. Subcapitole speciale sunt rezervate acizilor nucleici în relaţie cu genele, ingineria genetică şi nivelele de filiaţie moleculară. De asemeni, se discută despre genom şi organizarea genică (la virusuri, procariote şi eucariote), precum şi transmiterea informaţiei genice.
Metode specifice biologiei moleculare. Se prezintă într-un subcapitol special în care se includ informaţii despre: determinarea secvenţelor din molecule de acizi nucleici; hibridizarea catenelor de aciizi nucleici, detectarea prin sonde moleculare; investigarea fragmentelor de acizi nucleici; reacţia în lanţ a polimerazei (PCR); evaluarea poliformismului lungimii fragmentului de restricţie (RFLP); evaluarea poliformismului lungimii fragmentului amplificat (AFLP).
Recombinarea genică naturală şi mediată tehnologic. Constituie un subcapitol redactat special în care se prezintă date clasice privind recombinarea genică întâlnită în natură la virusuri, procariote şi eucariote. Contextual, este prezentată recombinarea genică mediată tehnologic în care se discută mijloace operatoare pentru DNA recombinant (i.e. enzimele de restricţie şi modificaţie) şi enzimele specifice din grupa DNA-polimerazelor şi a DNA-ligazelor. Strategia obţinerii DNA este prezentată distinct cu relevarea conceptelor de vector şi pasager, finalizând cu geneza (în condiţii tehnologice) moleculelor de DNA recombinant. În fine, un scurt subcapitol este rezervat recombinării genice la interfaţa cu xenobiochimia.
Unele aplicaţii ale biologiei moleculare. Subcapitolul face obiectul prezentării distincte a trei domenii aplicative interesând: specificul biotehnologic, specificul biomedical şi specificul xenobiochimic. Se detaliază aplicaţiile cu specific biotehnologic interesând domeniile alimentar, farmaceutic, de biologie vegetală şi animală, de agrobiologie. În acest cadru se discută despre aspectele moderne referitoare la cisgeneză şi transgeneză. Separat, se prezintă aplicaţiile cu specific biomedical interesând nivelele de filiaţie, diagnosticul în eredopatologie, detectarea infecţiilor, terapia genică, investigaţiile medico-legale şi cartarea genomului. În fine, aplicaţiile cu specific de xenobiochimie sunt limitate la domenii de interes major care privesc: xenobioticele de interes alimentar, xenobioticele de interes farmaceutic. În acest context se discută implicarea xenobioticelor alimentare în carcinogeneza chimică şi implicarea xenobioticelor farmaceutice în chimioterapia citostatică.
